casa cu baloți de paie
Casa cu (și din) baloți de paie din Dorohoi a fost primul proiect pe care l-am făcut ca birou independent / firmă / entitate juridică sau cum s-o mai chema forma asta de existență. Eu îi spun freelancing.
Imediat după PRISPA și după șantierul final de montaj, la Bacău, unde am mai stat 3 luni implicat în proiect, am avut un fel de criză existențială. A fost atât de intens lucrul în PRISPA încât traiul cu adrenalina la maxim devenise o normalitate și în paralel cu șantierul de la Bacău, încheiam în birou primul meu mall – făcut cap coadă, o structură metalică cu peste 6000 de piese și tot atâtea plașe desenate… Și m-am întrebat ce fac mai departe?
Atât în liceu cât și în facultate am vrut încontinuu să plec din țară. Eram furios. Aici e greu, aici nu se poate. Unul dintre scopurile de bază ale participării mele în PRISPA, pe lângă experiența concursului în sine, a fost ca acest proiect să fie o rampă de lansare în afara țării pentru mine, să îmi creeze conexiuni și oportunități de plecare, să îmi găsesc un birou fain undeva și să profesez liniștit, dar asta a fost acel lucru la care proiectul nu mi-a răspuns ca cereri. Am avut chiar o perioadă în viață în care am refuzat să îmi fac prieteni și să mă atașez de oameni aici, pentru a nu îmi fi greu să plec.
Așa că, în timpul lucrului pe șantierul de la Bacău, începusem să aplic nebunește la tot felul de joburi în afară.
Și în prima lună de aplicări am avut 3 interviuri: unul în Suedia – proiectant de elemente prefabricate din beton, unul în Dubai – șef de șantier pe o construcție mare și un job în Germania – într-un birou de proiectat structuri din lemn. Am dat toate 3 interviurile. Le-am luat pe toate 3. Am discutat cu toți salariile. Erau toate atrăgătoare. Și totuși … nu. Din stomac îmi venea un mare NU. Am gravitat o lună în neant, fără să știu ce să fac.
Și atunci a sunat Pierre. Același Pierre Bortnowski – project managerul din PRISPA, omul care a adus conceptul de Solar Decathlon în România. In PRISPA (deja sunt sâcâietor de cât mă repet, nu?), despre care, în ultima parte a proiectului, când vroiam să ne înjurăm unul pe altul – cum se mai întâmplă atunci când muncești fizic ore și în șir și stresul psihic e imens și te mai apucă furia: – nu ne mai adresam cuvinte de ocară despre mamă, despre origini sau despre orice alte vorbe, ci încheiam orice discuție de tip ceartă cu:: SĂ TE SUNE PIERRE!
Ca project manager, Petrică (Pierre pe șantierește) era cu telefoanele pe toți și era o plăcere să îl auzi la telefon, cu acentul său franțuz: Nu ai terrrrminat, nu ești gata, ai prrrrromis, nu existăăăă, trrrebuie, ACUM! șut la currr la tine..
Dădea cu toți de pământ și trăgea de toți în același timp, ca în sport, ca lucrurile să fie gata. Deadline-ul era de neratat – timing fix pe șantier la concurs!
Cum PRISA era gata, acum Pierre mă sunase să mă întrebe dacă nu vreau să fac structura de rezistență pentru casa lui Bogdan, prieten cu Cătălin Găuloiu, care vroia să își facă neapărat o casă cu și din baloți de paie, lemn și lut în Dorohoi.
Casa din Baloți de paie din Dorohoi nu este doar povestea primului meu proiect ca free lancer, ci este povestea unui proiect care arată că oamenii mai vor și altceva în România la nivel de construcție, nu doar BCA și beton, pentru că așa se constriuește în jur, ă un beneficiar – programator de meserie, vrea să se facă țăran, să se reconecteze cu natura, să își cultive singur roșiile, cartofi și nucile, să trăiască într-o casă sănătoasă, lucrând în continuare și în programare.
Și mai este și povestea regăsirii rădăcinilor mele: culmea (oare?) că în satul imediat următor locației construcției s-a născut bunicul mamei mele, aici a copilărit mama mea – în imediata vecinătate a casei copilăriei lui George Enescu și tot aici își doarme somul de veci bunicul meu, la mormântul căruia, după 20 de ani – a ajuns singurul lui nepot – adică eu.
Despre vărul îndepărtat al mamei, care locuia aici, și care ca silvicutor de profesie, când a văzut că imi place lemnul, m-a plimbat 2 zile încontinuu prin pădure, arâtându-mi diverse specii mai rare de lemn, vă zic într-o altă poveste.
Așadar: în curând, aici, voi scrie despre fundațiile din micropiloți din beton folosiți în proiect, despre structura din lemn, dar mai ales despre conlucrarea ei cu baloții de paie, despre calcule termice și mai ales de calcule de transfer termic, despre inerție termică corelată cu rezistență termică și despre detalii tehnice din prima casă cu baloți de paie pe care am făcut-o, și care consumă doar 6mc de lemn pe an pentru apă caldă și căldură, în curând!
Până atunci poți citi mai multe despre proiect aici:
